În fiecare zi, ne batem joc de pasari, de iubire si de mare, si nu bagam de seama ca, în loc, ramane un desert de disperare. Ne amageste lenea unui vis pe care-l anulam cu-o sovaire; ne reculegem într-un cerc închis ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac, insingurati în doi, din lasitate, mintindu-ne cu guri care prefac in zgura sarutarile uzate; ne pomenim prea goi într-un tarziu, pe-o nepermis de joasa treapta trista: prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, ca sa mai stim ca dragostea exista.
de Romulus Vulpescu
0 comments:
Post a Comment